Şi cine a zis că scările nu-s comode?!

Stătea pe o scară,butonând telefonul întruna.Nici ea nu ştia ce făcea. Dădu din umeri,fără vreun motiv,apoi afişă un zâmbet tâmp. Acel zâmbet tâmp de copil nesatisfăcut.

"Îi dau în judecată , pe bune de nu-i dau"gândi tânărul iritat din cauză că liftul iar nu mai funcţiona.Urca treptele de câteva minute şi încă nu reuşise să ajungă la etajul doi."Shesh urăsc când sunt folosit".Avea braţele pline cu dosare , un teanc destul de înalt , ce stătea sa pice la fiecare treaptă pe care o urca.

Se ridică de pe scări,începând să coboare rapid.Din greşeală se lovi de o persoană,nu i se vedea faţa din cauza dosarelor.Zâmbi prosteşte,fiind puţin ruşinată.
-Îmi..Îmi cer scuze.Nu am vrut să dau peste tine.Îi spuse,lăsându-şi capul în jos.

Brusc cineva se lovi de el şi de teancul de dosare , care din cauza contactului începuseră să tremure şi câteva picară pe jos , însă faţa încă îi era acoperită. Auzi o voce feminină , cerându-şi scuze , apoi replică şi el:
-Ah nu-i nimic...încercând să pară policticos"Eh pe naiba...nu-i nimic..."gândi puţin iritat deoarece nu ştia cum va reuşi să strângă dosarele care îi căzuseră.

-Te ajut să le strângi.Nu pot să fiu aşa nesimţită şi să te las să le strângi tu,din cauza că eu le-am dărmat.Se lăsă în jos,începând să strângă din dosare."Ce bleaga sunt!"Se gândi,terminând de strâns toate dosarele.Uhm...Dacă vrei,te ajut să le şi cari.Dădu uşor din umeri,stând cu dosarele în braţe.