Retras... In lumea muzicii.

Am zambit larg.
-Okke! Pai...sa vedem... Ce culoare iti place? Mai ai frati, surori? Ce faci in timpul liber? De cat timp canti la pian? Mai canti si la alt instrument? Canti si cu vocea?
M-am oprit, dandu-mi seama ca erau prea multe. M-am inrosit jenata apoi l-am privit zambindu-i.

M-am uitat la ea si am vazut ca zambea larg, apoi ma bombardase cu o multime de intrebari. Am chicotit si m-am pregatit sa-i raspund.
-Deci, s aincepem cu inceputul. Culoarea, de faptm culorile preferate unt mov si negru. Nu am vrati sau surori. In timpul liber citesc sau cant la pian. Cat la pian de la 6 ani. Pe langa pian mai cant si la clarinet si chitara si, da, cant si cu vocea, am terminat zambind. Dragut, nU? am intrebat sarcastic.
Nu obisnuiam sa ma laud cu chestiile astea. Nu vedeam niicun motiv pentru care sa ma laud. Rar se itnampla sa raspund al intrebari de genul.

Am cascat ochii cand am auzit raspunsurile.
-Uau! Clarinet! am spus, ochii incepand sa imi sclipeasca. Ai mai cantat vreodata duet? Clarinet cu flaut? am intrebat apoi.
De obicei, duetele de flaut si clarinet erau preferatele mele. Cele doua instrumente sunau atat de armonios impreuna si tot timpul ma bine-dispunea cand ascultam un duet.
Mi-am lasat capul pe pieptul lui si l-am strans usor in brate. Eram asa de bucuroasa ca am ajuns sa-l cunosc.

-Mda.. dar prefer mai mult pianul, am ranjit. De clarinet nu m-am mai ocupat de ceva timp si am mai uitat unele chestii. Prioriattea mea numarul unu a fost pianul.Laclarinet n-am cantat niciun duet. Doar la pian, dar cred ca voi fi in stare sa cant unul cu tine, bine?
I-am sitit capul pe pieptul meu, apoi cum m-a strans in brate. Mi-am dus si eu mainile in jurul ei si am tras-o mai tare spre mine, imbratisand-o strnas.

-Trebuie sa-ti marturisesc ceva...am spus, dezlipindu-ma de el, desi nu vroiam sa fac asta.
Mi-am adus aminte ca i-am citit fisa de inscriere in academie iar eu i-am spus ca nu ii stiam numele. Imi placea sa spun numai adevarul si treaba asta ma macina. Mi-am lasat capul in jos si am oftat usor, nestiind cum sa incep.

-Spune, i-am zis zambind pentru a-i oferi putina incredere.
Parea ca avea sa-mi spuna ceva serios pentru ca ezita. Priveam fix clapele pianului. Asteptam sa-mi spuna ce avea de spus. Eram curios, dar nu aratam asta. De multe ori era foarte greu ca o persoana sa-si dea seama de sentimentele mele si de ceea ce simt.

-Eu...stiam cine esti. am spus cu vocea tremuranda. Adica...m-am strecurat in biroul directorului si am citit dosarul tau. N..N-am vrut. N-am vrut nici sa te mint si sa ma prefac ca nu te cunosc.
Am inghitit in sec, simtind cum mi se umezesc ochii. Tineam capul plecat si ateptam reactia lui. Speram ca nu ma va respinge acum... Il mintisem si asta ma facea sa ma simt ca ultimul om. Am oftat adanc si am privit clapele din fata mea.